Descriere
Endomicorizele, numite și micorize arbusculare (AMF – Arbuscular Mycorrhizal Fungi), sunt o simbioză între ciuperci benefice din sol și rădăcinile plantelor. Fungii pătrund în interiorul celulelor rădăcinii, formând rețele fine numite arbuscule. Astfel, planta primește mai ușor apă și nutrienți, în special fosfor, iar fungul se hrănește cu zaharurile produse de plantă.
Conform specialiștilor de la INOQ (Germania), aceste micorize se găsesc la peste 80 % dintre plantele terestre și sunt esențiale pentru o creștere echilibrată, mai ales în soluri sărace sau stresante (secetă, compactare, pH nefavorabil).
Beneficiile endomicorizelor
- Absorbție mai eficientă a nutrienților – hifele micorizice pătrund adânc în sol, accesând fosfați, potasiu, zinc și cupru inaccesibili rădăcinilor.
- Toleranță mai bună la secetă – micorizele ajută planta să utilizeze apa mai eficient.
- Înrădăcinare viguroasă – stimulează formarea de rădăcini fine, crescând stabilitatea și vitalitatea plantelor.
- Reducerea nevoii de îngrășăminte chimice – solul devine mai activ biologic și mai echilibrat.
- Protecție biologică – plantele micorizate sunt adesea mai rezistente la unele boli de sol.
Produsele cu inocul de micorize (ca cele oferite de INOQ) se aplică direct la rădăcină – în amestec cu substratul sau la plantare – pentru a favoriza contactul ciupercilor cu zona rizosferică.
Plante care beneficiază de endomicorize
Pe site-ul doropad.ro, majoritatea arborilor și arbuștilor decorativi, pomi fructiferi și plante perene pot forma micorize arbusculare. Iată câteva exemple:
Arbori și arbuști decorativi
- Arțari japonezi (Acer spp.), liliac (Syringa), forsythia, tuia, chiparos, buxus, hortensia – aceste specii răspund pozitiv la inocularea cu endomicorize.
- La arțari și buxus, micorizele contribuie la un frunziș mai intens colorat și o dezvoltare mai compactă.
- La tuia și chiparos, cresc toleranța la transplantare și secetă.
- Hortensiile, deși preferă sol acid, formează și ele relații cu unele ciuperci arbusculare, ceea ce le sporește vigoarea.
Arbuști fructiferi și pomi
- Măr, păr, prun, cais, piersic, cireș, vișin – toate aceste specii din pepiniera Doropad formează micorize arbusculare.
- Micorizele îmbunătățesc calitatea fructelor, conținutul de zahăr și rezistența la stres.
- La viță de vie și zmeur, micorizele sunt foarte benefice: sporesc absorbția fosforului și previn stresul hidric.
- Coacăzul, afinul și căpșunul pot beneficia de micorize arbusculare, însă afinul (din familia Ericaceae) formează mai degrabă micorize ericoide, un tip diferit.
🌸 Plante perene decorative
- Lavandă, echinacea, hosta, rudbeckia, ierburi decorative (Festuca, Miscanthus) – toate acestea sunt compatibile cu micorizele arbusculare.
- Lavanda și echinacea, în special, dezvoltă o rădăcină mai ramificată și o rezistență mai mare la secetă și boli de sol.
- În grădini perene, aplicarea inoculului la plantare contribuie la o înflorire mai bogată și durabilă.
Plante la care nu se folosesc endomicorize
Nu toate plantele reacționează pozitiv la acest tip de simbioză. Unele nu formează deloc micorize arbusculare sau dezvoltă alte tipuri:
- Specii ne-micorizate natural –
- plante din familia Brassicaceae (varză ornamentală, muștar decorativ),
- Caryophyllaceae (garofițe),
- Amaranthaceae (unele specii decorative sau spontane).
La acestea, inocularea nu aduce beneficii.
- Plante cu alte tipuri de micorize –
- Afinul, rododendronul, azaleea, erica – dezvoltă micorize ericoide, adaptate solurilor acide, nu endomicorize.
- Pinul, molidul, fagul – formează ectomicorize, ciuperci care rămân la exteriorul rădăcinii. Pentru aceste specii se folosesc inoculanți speciali, nu arbusculari.
- Plante deja suprasolicitate de fertilizare chimică – un exces de fosfor sau azot poate inhiba formarea micorizei naturale, chiar dacă planta e compatibilă.
