- Introducere – Impactul schimbărilor climatice asupra vegetației ornamentale
Schimbările climatice au devenit un subiect de dezbatere intensă în ultima vreme, având efecte tangibile asupra mediului, inclusiv asupra plantelor ornamentale. Creșterea temperaturilor medii, fluctuațiile mai frecvente de vreme și schimbările în precipitații pot afecta modul în care anumite specii cresc și se dezvoltă în diferite regiuni. În acest context, au apărut voci care sugerează că anumite specii de plante, precum Thuja occidentalis, ar putea întâmpina dificultăți în a se mai adapta climatului din România.
Unul dintre cei care a lansat această idee este domnul Buhnici, formator de opinie, care a sugerat că din cauza schimbărilor climatice, Thuja occidentalis nu mai poate crește eficient în România. În videoclipul postat pe internet, dl. Buhnici afirmă ca a auzit „de la toți grădinarii”, faptul că thuja nu mai trebuie plantată din 3 motive :
- Thuja doar reține praful, nu îl „consumă” așa cum fac alți copaci. Afirmația este cel puțin amuzantă, copacii nu consumă praful ci pur și simplu îl rețin în frunzișul lor, de unde ploaia îl spală
- A apărut un gândac care va urma să decimeze toate plantele de Thuja. Este adevărat, pe fondul caniculei apare Phloesinus thujae, un gândac de scoarță care poate afecta și chiar distruge thuja. El poate fi combătut prin recoltarea crenguțelor vizibil atacate în septembrie și prin stropiri cu insecticide în mai – iunie. La fel de adevărat este că la cartof a apărut acum vreo 80 de ani un gândac numit de Colorado care decimează culturile. Deci ar trebui să tragem concluzia că ar trebui să fugim, fraților, de cartofi ?
- Schimbările climatice nu mai fac posibilă cultivarea varietăților ornamentale de thuja in România. Aici, subiectul este mai complex și nu îmi permit să îl contrazic pe domnul Buhnici, care cunoaște „toți grădinarii”, totuși este un subiect care ar putea fi analizat mai atent decât într-un scurt clip video.
În acest articol, vom explora șansele de adaptare a unei alte specii populare, Cupressocyparis Leylandii, în zona de rezistență 5b (temperaturi minime -26 gr. C) și vom analiza dacă afirmația legată de Thuja occidentalis este validă din punct de vedere științific.
- Ce este Cupressocyparis Leylandii și adaptabilitatea în zona de rezistență 5b
Cupressocyparis Leylandii, cunoscut mai simplu sub denumirea de Leylandii, este un conifer hibrid creat din încrucișarea între două specii: Cupressus macrocarpa și Chamaecyparis nootkatensis. Această specie este extrem de populară datorită creșterii rapide și a capacității sale de a crea garduri vii dense, ideale pentru protecția intimității și reducerea zgomotului.
Cu toate că Leylandii poate crește bine într-o varietate de condiții climatice și de sol, șansele sale de adaptare într-o zonă de rezistență la îngheț 5b, unde temperaturile minime pot atinge -26°C, sunt demne de analizat. Deși nu este la fel de rezistent la frig precum alte conifere, Leylandii are o toleranță moderată la îngheț, iar plantațiile din zonele temperate au demonstrat că acesta poate supraviețui bine cu protecție adecvată împotriva vânturilor reci și a plantării în soluri bine drenate. De asemenea, aplicarea unui strat protector de mulci și menținerea unei irigații corespunzătoare sunt factori care pot îmbunătăți supraviețuirea acestei specii în iernile aspre. Romania se incadreaza in zona 5 si in zona 6 de inghet, prin urmare cei din zona 6 ar putea planta Leylandii fără grijă pe când cei din zona 5 (nordul țării) ar trebui să fie atenți să ia măsuri preventive pentru protecția împotriva gerurilor aspre. Dacă avem convingerea că astfel de geruri nu vor mai fi, atunci putem planta Leylandii fără teamă, oriunde în România.
Cupressovyparis Leylandii este un hibrid obtinut intre o specie termofilă (Cupressus macrocarpa) și una rezistentă la temperaturi foarte scăzute (Chamaecyparis nootkatensis). Dacă despre speciile native, cum este Thuja occidentalis, putem ști cu precizie ce fel de condiții de sol și climă preferă, fiind cunoscute proveniența și arealurile naturale ale speciei, despre un hibrid obținut relativ recent, cum este Cupressocyparis Leylandii, doar experiența și observațiile în timp ne vor face să aflăm aceste lucruri. Deocamdată știm ca Leylandii rezistă climatului maritim, aceasta însemnând rezistență la vânt și chiar la temperaturi mai ridicate. Despre bolile și dăunătorii lui, la fel, viitorul va demonstra rezistența sau sensibilitatea la eventualii boli și dăunători. Pentru moment, Leylandii este cunoscut ca fiind foarte rezistent la boli și dăunători.
- Thuja occidentalis și rezistența la schimbările climatice
Thuja occidentalis, cunoscută și sub denumirea de Tuia, este o specie nativă din America de Nord și a fost cultivată cu succes în România. Este adesea utilizată pentru garduri vii și este apreciată pentru densitatea și culoarea frumoasă a foliajului.
Afirmația că Thuja occidentalis nu mai poate crește în România din cauza schimbărilor climatice ridică câteva întrebări. În primul rând, această specie este cunoscută pentru rezistența sa la frig, fiind capabilă să supraviețuiască în zone cu temperaturi minime de până la -40°C (USDA 3). Limita de căldură pe care o suportă Thuja occidentalis este de 10 gr. C și preferă zonele cu precipitații de peste 700 mm. În România, temperaturile medii anuale sunt de 10-11 gr.C în sud și de 8-9gr. C in nord. Mediile precipitațiilor din Romînia variază între 400mm în sud până la 650mm în nord. Prin urmare, în România, thuja nu a avut niciodată condiții de dezvoltare în mediu natural, liber în ceea ce privește necesarul de apă, crescând însă fără probleme dacă este irigată. În ceea ce privește, creșterea temperaturilor, dacă limita de 10-11 gr. C va fi depășită ca medie în următorii ani, aceasta va fi într-adevăr o problemă pentru thuja.
- Analiza critică a afirmației domnului Buhnici
Afirmația făcută de domnul Buhnici, că Thuja occidentalis nu mai poate crește în România, nu pare să fie fundamentată pe dovezi științifice solide. Deși este adevărat că schimbările climatice pot influența tiparele de creștere ale unor specii, rezistența Thuja occidentalis la frig și capacitatea sa de a face față condițiilor climatice variabile au fost deja testate de-a lungul anilor.
În timp ce secetele sau valurile de căldură pot afecta sănătatea plantelor, există tehnici de gestionare care pot minimiza aceste efecte negative. De exemplu, sistemele moderne de irigație prin picurare pot oferi umiditate constantă chiar și în perioadele de secetă, iar aplicarea de mulci ajută la menținerea unui mediu răcoros la rădăcini.
Mai mult decât atât, în contextul actual, este important ca informațiile să fie verificate cu specialiști în domeniul horticulturii și al climatologiei înainte de a concluziona că o specie atât de răspândită precum Thuja occidentalis nu mai poate fi cultivată. Este esențial să se evite alarmismul și să se promoveze soluții practice care să ajute profesioniștii și grădinarii să se adapteze la noile condiții.
- Concluzie
În concluzie, Cupressocyparis Leylandii are șanse bune de a se adapta în zona de rezistență 5b, cu condiția de a fi protejatd e vânturile reci și de a beneficia de un sol bine drenat. Aceast hibrid trebuie însă privit cu rezerva necesară, deoarece este foarte recent apărut în grădini și nu se cunosc cu exactitate limitele și sensibilitățile sale.
În ceea ce privește Thuja occidentalis, schimbările climatice pot aduce provocări, dar acestea pot fi gestionate prin tehnici adecvate de îngrijire și irigare.
Ideea că spre deosebire de thuja, chiparosul Leylandii nu ar avea dăunători, este una încă neverificată în realitate. Bolile și dăunătorii apar atunci când sunt intens răspândite anumite specii și proliferează mai puțin în situațiile în care există o diversitate mare de specii. Acesta este și motivul pentru care monoculturile cum sunt grâul sau secara trebuie protejate cu grijă împotriva bolilor și dăunătorilor pe când pajiștile din graminee diverse nu au nevoie de nici un tratament.
Afirmațiile conform cărora thuja nu mai poate fi cultivată în România sunt premature și trebuie abordate cu prudență. Este esențial să ne bazăm pe date concrete și pe experiența producătorilor locali înainte de a lua decizii privind plantarea anumitor specii în grădini sau spații publice. La fel de greșită este și moda care ne îndeamnă să plantăm numai Leylandii. Această modă s-ar putea dovedi într-o bună zi extrem de periculoasă.
Trendurile apărute la un moment dat nu ar trebui încurajate în mod excesiv și trebuie să reținem faptul că pentru grădină ca și pentru natură în general, diversitatea este cea mai bună soluție. A afirma că o anumită plantă este perfectă și soluția supremă pentru o anumită situație, este hazardant și apriori eronat. Este la fel de plictisitor să călătorești printr-o țară în care vezi doar garduri vii din thuja ca și într-o țară în care sunt doar garduri vii din chiparos Leylandii.